Two words…

Two words … nothing else

Povestea unor studenţi despre facultate…

O noua zi s-a terminat şi pe lângă asta şi singurul examen din sesiune, ceea ce înseamnă că voi avea mai mult timp pentru a mai completa pe blog câteva articole.

Articolul din ziua de astăzi se va numi: Ce este facultatea?… un subiect la care foarte mulţi studenti nu ştiu exact ce să răspundă din mai multe puncte de vedere, cum ar fi: ce reprezintă sistemul educaţional din universităţi pentru ei, ce rost are facultatea în dezvoltarea lor socio-profesională, care este mai exact scopul facultătilor, ce părere au despre facultatea lor şi multe alte astfel de ”treburi”.

Ce este facultatea? Răspuns: o clădire? o instituţie socio-educaţională? o şansă în viaţa? o pierdere de vreme? o obligaţie? un refugiu de părinţi?… Deci şi prin urmare facultatea poate fi ce vrei tu să fie, cu poate mai multe argumente sau chiar mai puţine decât cele enumerate de mine în aşa zisul răspuns. Dar să nu uităm un lucru esenţial, acela că facultatea are un scop, indiferent de scopul pe care îl alegi, dar e foarte important e să te reprezinte în ceea ce vrei să faci şi ce vrei să fii.

Sistemul educaţional din universităţile din Rommânia este privit ca o absurditate totală de foarte mulţi studenţi printre care mă număr şi eu; absurditatea asta vine deoarece în ultimii ani de zile, mai precis de când s-a introdus Sistemul Bologna în foarte multe din aşa zisele universităţi româneşti, materia care se facea în 4 ani de zile acum se face în doar 3 ani, ceea ce mi se pare nefiresc pentru că majoritatea din noi nu reuşim să ţinem pasul cu materia ce se predă într-un ton foarte alert  şi foarte complexă în acelaşi timp. Deci şi prin urmare ceea ce fostele generaţii reuşeau să facă într-un an de zile noi trebuie să facem într-un semestru… din toată această grabă nu reiese decât un singur lucru şi anume devii tocilar involuntar ceea ce mi se pare nefiresc pentru o persoană care învaţă logic şi nu mecanic, iar nici în ziua de azi nu voi putea sistemului educaţional că mai are profesori în componenţa lotului care sunt corupţi(daca dai banul treci, daca nu mai vedem… ceva de genul acesta încă este prezent în dragălaşele noastre facultăţi).

Ca să reuşesc să explic cât mai bine unele chestii voi apela şi la un mic truc şi anume la rolul facultăţii în dezvoltarea socio-profesională a unui student, rolul profesional este cunoscut sub mai multe forme, cum ar fi o renumeraţie cât mai mare, un statut cât mai înalt în viitoarea meserie, un avantaj asupra pieţei şi nu în ultimul rând căpătarea unui bagaj cât mai mare de cunoştinte(din care nu veţi reuşi să reţineţi decât 10-15%), iar rolul social se bazează pe principiile celui profesional, dar nu numai… mulţi dintre studenţii sunt un pic cu capul în nori deoarece încă nu sau maturizat, dar sigur o vor face pentru ca facultatea este foarte severă şi nu vei avea timp de multele chestii de ”alint”, din aceasta ultima categorie se pare că fetele conduc detaşat în erarhie cu un procentaj de 90% , iar la bătieti lucrurile sunt puţin mai fireşti cu un procent de 11-15%.

Până la urmă din toată brambureala asta la care noi ii spunem facultate am realizat alături de alte câteva zeci de studenţi că tot ceea ce este scris mai sus este foarte adevărat… deci şi prin urmare singurul scop al facultăţii este pentru o dezvoltare socio-profesională, pe lângă mulţinea de riduri căpătate de la stres, mulţimea de nervi şi nu în ultimul rând a oboselii care până în primul an de facultate n-a fost cunoscută de foarte mulţi studenţi(din fericire mi-am făcut aşa zisul botez în ale oboselii şi ale nopţilor nedormite încă de acum 5 ani, când eram prin clasa a 9-a şi am aflat ce este viaţa şi ce vreau de la ea). Dar pe lângă asta dacă mai stai şi-n cămin atunci da viaţa, plictiseală de moarte, ceea ce înseamnă că trebuie neapărat să-ţi găseşti o ocupaţie, care va diferi de la persoană la persoană, dar să fiu atât de negativist asupra căminelor studenţeşti, deoarece aici îţi poţi face o mulţime de prieteni şi duşmani în acelaşi timp(unii suferă după fostele şi măreţele lor iubiri cu care tu ai încercat să te bagi pe felie sau poate că nu le place de faţa ta… de a mea sigur nu le place că eu sunt dintre puţinii ”paţani” cu apucături de rocker din tot căminul).

Puţini sunt aceia care au intrat la o facultate şi vor ieşi sau au ieşit la sfârşit cu acelaşi zâmbet pe buze, dar şi aceştia sunt foarte-foarte puţini şi se împuţineză pe zi ce trece din diverse motive… Cel mai stresante motive cred că ar putea fi:  profesorii, programul, materia, dar nu în ultimul rând examenele fixate la primele ore ale dimineţii. Dar vor trece şi astea, sau au trecut pentru unii dintre noi prin mai multe procedee, atât agreabile cât şi neagreabile(cei care au terminat facultea le ştiu deja… iar restul vor trebui să le descopere pe parcurs)…

În cele din urmă cred că aş putea spune că facultatea este o clădire cu un rol educaţional în formarea socio-profesională, o adunătură de depravaţi, beţivani şi bolnavi mintal… Pentru cei ce nu reuşesc să înţeleagă cuvintele mele îi rog anticipat să ”treacă” prin facultate sau dacă au facuto atunci le recomand să mai treaca încă odată.

09, 06 , 2009 Posted by | Toate | Leave a comment

Scumpele şi dragele lu’ tata de perle…

Foaie verde, trei surcele, nu vă mai minunaţi de noi, pentru că noi suntem trupa de şoc, care vă va arăta adevărata faţa a învăţământului românesc, din punctul de vedere al celor mai stupefiante perle, care au mai putut fi auzite şi scrise din punct de vedere literar, tehnic şi numai atat, în ultimii ani.
Aşa că nu vă mai amuzaţi de ele…

”Zoe si Tipatescu se iubeau pe la spate.”

”Ion Creanga s-a nascut intre anii 1887-1889.”

”Imparatul avea o gradina si in fund un mar.”

”Creierul este un organ oarecum indispensabil capului.”

”Cristofel Columb a plecat in America unde s-a insurat cu o bastinoasa.”

”Inima este impartita in doua atricule si doua testicule.”

”Harap Alb era femeie se imbraca in alb si semana cu Mihaela Radulescu.”

”La batranete imparatul naste un fecior.”

”Latina clasica este o limba moarta, care nu se poate vorbi decat in scris.”

“Metoda folosita de Ion pentru a pune mina pe pamintul Anei este insarcinarea.”

”Pe aeroportul Otopeni se luptau nemtii cu americanii, iar romanii trageau, cu succes, cind in unii, cind in altii.”

”Vectorii sunt niste linii verticale, dispuse orizontal…”

”Singurele metale in stare gazoasa sunt nemetalele.”

”Tesutul muscular este de doua feluri: spongios si compact si se afla inserat in oase.”

”Acolo, la izvor, Labis aude detunatura pustii care constituie moartea gingasei fiare.”

”In padurile Amazoniei traieste o jungla fioroasa. ”

”Poemul Miorita circula pe baza orala, adica nu a fost scrisa, din motive tehnice. ”

”Dintre cele cinci scrisori trimise de Eminescu, prima este considerata a treia. In Scrisoarea a treia se desfasoara batalia de la Rovinari. ”

”Zgripturoaica, in zbor, ramane fara energie si il roaga pe Praslea sa-i dea o bucata din fesa lui, dar pe care i-o va inapoia si i-o va lipi cu saliva. ”

”Poetul isi asteapta iubita ca impreuna sa cutremure o barca. ”

”Animalele salbatice traiesc in padurea zoologica. ”

”Citind, se mai dezvolta si omul la creier si acumuleaza materie prima. ”

Îmi pare nespus de rău de ce voi scrie în următoarele rânduri, dar asta este; câteodată trebuie să trec peste orice prejudecăţi, pentru a duce la capăt un lucru început. Stimabili şi onoraţi elevi, noi ca voi am fost dar voi ca noi încă n-aţi fost, aşa că încercaţi să fiţi ca noi şi corectaţivă aceste aşa zise perle(mai mult sună doar a aberaţii educaţionale), până nu este mult prea târziu, deşi şi noi am fost elevi la rândul nostru, parcă nu făceam aşa de multe perle(de vină cred că rămân domnii şi doamnele profesoare care reuşesc să scoată câte perlă noua în fiecare început de an – în special prima şi-a doua săptămână; aşa că vă rog a nu-i ierta deloc, ba chiar corectaţii de fiecare dată şi daţile o lecţie de morală şi logică în acelaşi timp).

Nu mai există nici un pic de morala în judecata lor(elevi+profesori), din acest motiv au apărut aceste perle, ale unor elevi de 14-16 ani, care nu mai ştiu altceva decât să fugă în faţa PC-ului să se apuce de un Counter-Stricke, WOW sau Yahoo Messenger. Ar trebui neapărat intervenit cu o restricţionare de program a timpului petrecut în faţa PC-ului şi chiar a TV-ului, pentru că până la urmă are aceiaşi influienţă, iar timpul rămas neutilizat de la aceste ”activităţi” să se poată folosi pentru a citi o carte sau chiar o altă activitate asemănătoare cu precedenta precizată. Iar in celălalt caz e puţin mai diferită situaţia deoarece atât timp cât un profesor nu are nişte elevi în faţa lui cu care să poată discuta atunci normal că intervine plictiseala… iar aceasta are nişte consecinţe care pot conduce şi nişte oameni cu o experienţă de viaţă la asemea greşeli.

Ruşine să vă fie dacă mai apar aşa de multe perle şi anul acesta… şi de aceea sper că nu mă veţi face să scriu o recenzie la articolul acesta după încheierea anului şcolar 2008-2009; pentru că atunci voi tăia cu lama în foaie până ce-mi vor ieşi cele mai oribile cuvinte posibile asupra generaţiei ”after ‘90”, generaţie care şi-a greşit totalmente menirea şi rostul în acest SISTEM.

09, 06 , 2009 Posted by | Toate | Leave a comment

Ce înseamnă viaţa personală?

Grea mai este viaţa asta, din toate punctele de vedere; mai ales din cauza celor sentimentale… Cauze care sunt foarte greu de explicat din diferite cauze şi motive…

Dacă ar fi să mă axez doar pe o mică parte din ceea ce înseamnă această viaţă pentru mine în special aş putea scrie nu unul, nu două, ci vreo nouă romane, dintre care 3 ar fi despre ultimele mele aşa zise încercări de relaţii de prietenie. Urmatoarele 4 despre cele 4 ori când am dat faţă în faţă cu moartea, al optulea ar fi despre plictiseală iar ultimul şi cel din urmă ar fi despre ceea ce am fost, ceea ce sunt şi ceea ce voi deveni din vina unei tipe. Dar nu asta este relevant, ci mai relevat este faptul că ar trebui să predau din nou o lecţie de ”pseudointeligenţă”.

In fine. Revenind la subiect am putea vorbi despre ceea ce reprezintă pentru o persoană, viaţa personală(sentimentală). Relaţiile sentimentale sunt doar începutul şi sfârşitul vieţii noastre moderne… fiind atât binecuvântarea cât şi blestemul fiecărei zile şi nopţi petrecute în DOI. Mulţi dintre noi visează să aibă parte de dragoste, pe când ei doresc doar sex, dar trecând şi peste asta, relaţiile sentimentale reprezintă acel concept al umanităţii în care s-au reunit toate. Dacă ar fi să întorci capul peste umăr şi să priveşti atent la fostele tale relaţii, atunci îţi vei da seama ca toată viaţa noastră e doar un index de relaţii, iar felul în care trăim aceste relaţii sentimentale influenţează şi depind de felul în care ne trăim relaţiile cu prietenii, colegii, familia, ş.a.

Dar mai frustrant este să vezi că de multe ori găseşti persoana aproape perfectă(câteodată mult prea des) şi în cel mai bun caz începi o relaţie minunată care se va termina cu amar sau care începe rău… şi se termină şi mai rau(aproape orice relaţie începe precum un basm şi devine foarte curând un coşmar)… sau a treia variantă: nu te bagă în seamă pentru că nu-i place persoana ta. Culmea ironiei este ca majoritatea oamenilor sunt convinşi că trebuie să-şi găsească persoana potrivită, să se îndrăgostească şi apoi să se mărite/însoare(ceea ce este puţin cam ciudat, deoarece dacă eu nu vreau să mă însor atunci ce se poate întampla?). Dar partea amuzanta abia acum urmează: aceste persoane sunt sigure ce vor simţi, pentru cine şi când vor găsi persoana potrivită, pentru ei.

Dar cu încrederea, sinceritatea şi pasiunea ce să facem? Apar acestea în viaţa lor din senin? sau acestea sunt doar nişte simple condiţii în care trebuie să cred, să le dezvolt şi să le îmbunătăţesc?

Până la urmă acestea sunt doar nişte provocări mai mici, pe când adevărata provocare vizează doar felul de a fi al persoanei pe care o iubesc, ba chiar şi felul cum aleg o astfel de persoană. Acestea sunt nişte condiţii pe care eu personal nu am ştiut să le folosesc la momentul oportun, dar acum oare voi şti să le folosesc? Nu ştiu cât timp va mai trece până voi afla răspunsul(dar tot îl voi afla).

Şi am să continui cu această parte ce ar trebui ţinută minte de toate pesoanele: Nu mai fiţi atât de siguri de faptul ca atunci când arăţi bine lucrurile se întâmplă , parcă, mai uşor; frumuseţea nu e de ajuns. Aşa că mai degrabă iţi creezi şi dezvolţi propriul stil lăuntric, propria personalitate, pentru că într-o relaţie serioasă acestea contează foarte mult… cel puţin pentru mine au contat în ultima relaţie serioasă în care am fost implicat, deşi aceasta a fost acum 2 ani şi ceva.

Şi atunci cand vă îndrăgostiţi cum vă veţi comporta? Mie personal simt că-mi fuge până şi pământul de sub picioare, dacă e corectă afirmaţia, pentru că mi se pare că reuşesc să trăiesc emoţiile la intensitate maximă, dar şi periculos pentru că nu vreau să fac din nou hipertensiune. Dar în rest dragostea îmi dăruieşte energie şi mă pune în mişcare. Aş putea spune întradevăr că dragostea este cel mai frumos sentiment şi ar fi minunat dacă ai avea parte de ea tot timpul, dar asta e puţin cam improbabil.

Cuvintele tandră, pasională sau calmă şi sigură sunt foarte importante şi ele; deoarece există perioade şi perioade, în care-ţi vei alege una din variantele de mai sus pentru relaţia ta. Dar dacă este să ţinem cont alte treburi precum zodiile, atunci ar trebui să ştii că o astfel de relaţie, se poate spune că merge, pe când nu este deloc în acest fel, deoarece pe lângă zodii poate să intervină şi temperamentul persoanei de lângă tine(colericul, sangvinicul, flegmaticul, melancolicul, extrovertitul, introvertitul, extroversiunea şi nevrozismul). Şi până la urmă ar fi plictisitor dacă toată viaţa s-ar derula ca o linie dreaptă, monotonă… .

Dar nici nu se poate proceda ca în următorul banc:

S-a realizat un sondaj de opinie cu privire la relaţiile conjugale şi modul de a le privi în diverse pături sociale.

Anchetatorii se opresc prima dată la un muncitor:
– Cum credeţi că este mai bine: să ai nevastă sau amantă?
– Păi, dom’le, eu zic că e mai bine să ai nevastă.
– De ce?
– Păi eşti mai împăcat să ştii că te-ai însurat după lege, că nu trăieşti în păcat şi au şi copilaşii doi părinţi, cum se cuvine.
Urmează un intelectual, aceeaşi întrebare:
– Părerea mea este că e mai bine să ai amantă, pentru că e relativ mai civilizat: cînd unul se plictiseşte, pleacă pur şi simplu, fără formalităţi, divorţ, tribunale, etc. Şi-apoi mai e şi acel savuros sentiment de clandestinitate…
Şi în sfirsit, un academician:
– Domnilor, fără îndoială că cel mai bine este să ai şi nevastă, şi amantă.
– ?! (stupoare printre anchetatori).
– Păi să vă spun cum e în cazul meu: acum, de exemplu, nevasta ştie că sînt la amantă, amanta ştie că sînt la nevastă, iar eu stau în bibliotecă şi citesc…

Eu ştiu, în ce categorie din acestea mă încadrez, dar voi ştiţi ?

09, 06 , 2009 Posted by | Toate | 1 Comment

Lecţia despre plictiseală – partea III(ultima parte)

Şi cum vam promis acum ceva timp în urmă , capitolul meu special despre plictiseala va continua chiar acum, aşa că mă apuc de treabă… deşi nu prea mai am chef dupa articolul precedent din ziua de astăzi… dar nu voi ceda presiunii. Sindromul plictiselii ne impinge să facem lucruri distructive, constructive, sau pur si simplu nimic (ceea ce de obicei inseamnă să privim la TV si să ne plângem cât de plictisiţi suntem). Industria producatoare de divertisment este una dintre cele mai profitabile ale timpurilor noastre.

Actorii şi muzicienii sunt printre cei mai populari şi cei mai bine remuneraţi oameni. Dar sunt prea multi… Ajunşi in fata meniului cu zeci de opţiuni, adesea nu ştim ce emisiune sau spectacol să alegem. Şi cu toate astea, plictiseala ne afectează atât in timpul nostru liber cât şi in timpul programului de lucru. Timpul se scurge mult prea încet, fiecare secundă se dilată exagerat, precum porii de pe faţă.

Explicaţiile plictiselii includ sentimentul de gol al fiinţei moderne. Opriţi pentru un moment din vârtejul vieţii, ne dăm seama ca este doar un “carusel”. În permanenţă încercând să ne mentinem ocupaţi, trăim cu iluzia ca viaţa noastră e plină, iar iluzia de a fi ocupat ne face sa ne simţim vii. Momentul de pauză în care se insinuează plictiseală este capabil sa ne inducă intr-0 stare de anxietate, pentru că poate sfaşia brusc iluzia.

Putem scăpa de plictiseală, fie prin distracţie, fie prin concentrare asupra unor sarcini mai captivante, important este să nu ne lăsăm prinşi de umbra acestei boli molipsitoare.
Pentru timpul destinat relaxării, este necesar sa conştientizăm că oferta generoasa de divertisment si leacuri anti-plictiseală este de fapt un bombardament de stimuli toxic pentru mintea noastra. Variantele benefice de a combate plictiseala nu includ acceptarea “zombificării” prin intermediul TV-ului, ci mai degrabă ieşirile în natură(aer liber), timpul petrecut alături de prieteni. Practicarea unui hobby îţi implică atât utilul cu placutul – dintr-o simplă pasiune poţi ajunge să cunoşti persoane noi, să participi la diverse activităţi, să-ţi câştigi recunoaşteri şi să te bucuri de timpul “irosit”(investit) în acest sens.

Plictiseala este nocivă atunci când depaşeşte stadiul unei stări trecatoare, prelungindu-se ameninţator spre apatie şi atribuind existenţie acea lipsă de sens. Plictiseala este unul din duşmanii creierului, la fel cum celulita afectează corpul fizic. Aşadar, remediul pentru o boală modernă precum plictiseala este antrenamentul mental, constant si făcut cu entuziasm. Atât timp cât muschiul mintii este activ, “putem” spune că suntem sănătoşi… .

09, 06 , 2009 Posted by | Toate | Leave a comment

Gata cu plicitseala pentru moment…

Gata cu plictiseala pentru moment… In acest moment putem discuta despre criza politica din R. Moldova; situatie destul de hilara, deoarece rezultatul votului a fost falsificat: “Din 3 femei care mergeau la vot, 2 erau moarte… Deci cate voturi au iesit la sfarsit???”.
Situatia a degenerat atat de tare incat tinerii din R. Moldova au iesit in strada si isi manifesta “simpatia” pentru catei Rusiei(Partidul Comunist), ceea ce ne da de gandit si la sistemul de guvernamant din Rusia(Dictatura sau doar semi-dictatura?). In orice caz nu se mai poate ca in Europa sa existe o tara cu un regim dictatorial, e timpul sa punem si noi piciorul in prag, sa dam dovada de solidaritate fata de “fratii nostri” de peste Prut si sa le aratam ca nu sunt singuri in aceasta lupta.
Studentii moldoveni din Iasi au inceput sa faca mitinguri, in fiecare zi, in Piata Unirii pentru a le demonstra compatriotilor Moldoveni ca nu sunt “singuri”. Daca cineva doreste sa vina sa-i sustina sunt bine-veniti in Piata Unirii seara de la ora 20:00… Cate zile se va desfasura acest miting nu se stie, dar in orice caz: “hai sa dam mana cu mana, cei cu inima romana… “.

Revolutia e inevitabila…
Unirea e un vis…

Dar sa nu uitam ca orice vis poate deveni realitate…

09, 06 , 2009 Posted by | Toate | Leave a comment