Two words…

Two words … nothing else

Lecţia de economie

Am învăţat-o “hard way”. Adică la cel mai tâmpit mod posibil. Ever.

Un pachet de hosting are un preţ modic. Dacă privim din perspectiva ofertelor afişate pe toate site-urile firmelor de hosting. Şi totuşi, când vine vorba să plăteşti factura, îţi dai seama că nu-i chiar atât de puţin pe cât pare la prima vedere. Te mai gândeşti puţin şi până la urmă, bagi mâna în buzunar şi plăteşti, fiindcă realizezi că nu ai altă soluţie.

Hai să luăm spre exemplu oferta Webfactor, că la ăştia am hosting eu acum. Au o ofertă interesantă, cu 1,95€ / lună: 4 domenii găzduite, 500 MB de spaţiu şi 35 GB de trafic. 2€ înseamnă cam 8 lei. Nu e mult, dacă stai să te gândeşti că o bere la o terasă mai acătării e tot cam atât, poate chiar mai mult. La cafele nu ne întindem, că putem să bem de voie şi cu 15 lei o ceaşcă. Fiindcă nu prea e rentabil pentru ei să le dai cu ţârâita 8 lei în fiecare lună, te obligă să le plăteşti în avans, pe un an de zile. Convenabil, fiindcă nu e nevoie să faci drumuri până la bancă, lunar, pentru a plăti doar 8 lei. Deci, la un calcul simplu, 8 x 12 + TVA = 103,5 lei. Eh, cam mare saltul de la 8 lei la 100 de lei, nu? Parcă nu ţi se mai pare aşa convenabil. Dar totuşi, bagi mâna în buzunar, că n-ai ce face.

Şi ce faci dacă nu-i ai fix banii ăştia în secunda x în buzunar? Păi ce să faci… te împrumuţi de cât mai ai nevoie. Adică apelezi la cealaltă faţă a economiei: creditele. Nu, n-am făcut credit ca să-mi plătesc factura la hosting, doamne fereşte :)) . Am apelat la rezerva … “de stat”. Adică bugetul familial. Ştiu ce am zis prin vară, dar asta e, se mai întâmplă să mai şi greşeşti.

Unde am greşit eu? Păi dacă din aprilie (când m-am mutat la Webfactor) până acum, puneam de-o parte câte 10 lei, deja discutam altfel. Să mai spun câte cheltuieli inutile am făcut în vara asta? Deja îmi bag unghia-n gât şi-mi dau palme.

Concluzia? Fiindcă suntem într-o intro criza economica de proporţii apocaliptice (e la modă termenu’), trebuie să adopt o politică mai restrictivă şi mai economică. La modul “nu tot ce zboară se mănâncă” sau “nu am nevoie întotdeauna de orice porcărioară de care aud şi-mi place cum sună”.

Steagul alb: da, recunosc, trebuie să dai cu capul de sus, ca să vezi pragul de jos. Îmi recunosc greşeala/vina. A doua oară sunt prost dacă mai repet greşeala făcută.

Advertisements

09, 06 , 2009 - Posted by | Toate

No comments yet.

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: