Two words…

Two words … nothing else

Lecţia despre plictiseală – partea II

Povestea continuă… dar într-o altă manieră care trebuie tratată în acelaşi stil dar o perspectivă total diferită. De exemplu dacă persoana X se duce la magazinul Y şi acolo întampină o ostilitate surprinzător de tăioasă din partea vânzătorului Z, care mai are putin şi cheamă paza indiferent de ce a făcut persoana X(poate chiar nu a făcut nimic), pentru că vânzătorul e plictisit; şi acuma vine marea dilema : De ce e vânzătorul atât de plictisit(şi ostil ca să nu uităm)?
Răspunsul sigur se află în subconştientul său dar refuză să-l accesze deoarece el funcţionează deja pe pilot automat(o persoană în multe stadii din viaţă trece pe pilot automat pentru că acele lucruri le-a învăţat şi acum le practică fără să dorească acel lucru), dar până şi-un pilot automat se mai dereglează din când în când(de exemplu la un avion poate fi vorba de un scurt-circuit sau un virus, dar la om e puţin mai complicat), din cauze din cele mai diverse precum:

1) educaţia pe care a primit-o;
2) diferite stări sufleteşti trăite de-a lungul vremii;
3) starea de sănătate;
4) influienţa persoanelor din jur; etc.

Sincer nu are rost să încep să văd toţi factorii, pentru că nu mă aflu într-o postură prea calificată pentru a realiza acest lucru. Dar tot ceea ce contează este că acest pilot automat trebuie adus la un stadiul de NORMAL, până nu e prea târziu; dar acest lucru s-ar putea să nu mai conteze, deoarece totuşi este vorba de România(ţara tuturor posibilităţilor), în care populaţia a fost educată după stilul “TURMĂ”(dacă face cineva un lucru, atunci după el vor mai sări încă zece).
Stresul acumulat de-a lungul perioadei comuniste în România se resimte acum când lumea/populaţia a început să efectueze aceleaşi “mutări” de aproximativ 50-60 de ani aşa că de aici apare fenomenul de plictiseală(ceea ce se datorează în mare parte şi actualei conduceri a României, deoarece chiar dacă regimul comunist a “căzut” la sfârşitul anului 1989, rămăşiţe s-au păstrat până în ziua de azi). Dar cea mai interesanta fază este următoarea: dacă cineva încearcă să depăşească “bariera” plictiselii ajunge în unul din următoarele locuri:
1) în mormânt;
2) la spitalul de nebuni;
3) la puşcărie;
4) e foarte norocos şi scapă pentru un timp;
Deci ce se va alege de vânzătorul Z? până la urmă cred că va ajunge la varianta a 3-ea deoarece s-ar putea ca într-o zi să nu mai facă faţă psihic şi să facă vreo “greşeală”, dar din toată această poveste doar el va ieşi nasol, deoarece clientu(persoana X are un avantaj faţă de Z; avantaj ce constă în faptul că se deplasează/explorează ceea ce îi măreşte pofta de cunoaştere şi nu va ajunge la acel stadiu “ipocrit” al persoanei Z).

Această poveste se termină aici… dar nu şi lectia de psihologie asupra plictiselii…

Va continua…

Advertisements

09, 06 , 2009 - Posted by | Toate

No comments yet.

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: