Two words…

Two words … nothing else

Povestea unor “copii”

Daca tot m-am apucat de povesti, atunci dragii “mosului” e timpul ca sa va mai spuna mosul o poveste… e vorba despre o poveste adevarata care s-a intamplat acum mult timp in urma si-am tinut-o in mine multa vreme, iar de n-ar fi fost atunci nici nu m-as mai chinui sa o povestesc.

Asa ca a fost odata un El si o Ea si o poveste fara sfarsit… cei 2 s-au intalnit intr-o vara, intr-un amurg de vara si era pentru prima data cand se vedeau. El vroia sa vorbeasca cu ea dar era prea timid asa ca a ales sa plece, dar a doua zi s-au intalnit din nou in acelasi loc[coincidenta], asa ca mai tarziu dorind sa fie cu ea a rugat pe cineva sa-l ajute; la cateva zile era impreuna cu ea… prima imbratisare… primul sarut, totul i se parea precum un vis din care nu vroia sa se trezeasca. Asta a fost doar la inceput, deoarece au inceput certurile, din cauza lui ca facea numai tampenii, precum cand era cu ea ii punea mana pe picioare prietenei ei si cand s-au despartit el a aruncat vina asupra ei.

Ea ajungand sa-l iubeasca a suferit foarte mult si cu cat treceau mai multe zile il iubea tot mai mult, iar durerea se cuibarea in sufletul si inima ei de copil inocent. Chipul ei micut si fraged care candva stralucea acum e inecat in lacrimile iubirii si niciodata n-a crezut ca va iubi atat de mult, acest “El” fiind prima ei dragoste; nu trecusera multe zile ca cei 2 s-au impacat, iar acum ea e din nou bucuroasa, plina de iluzii si credea ca niciodata nu se va mai desparti. Acum totul era frumos, era perfect, dar la un moment dat s-au despartit din nou si de data aceasta durerea avea sa fie si mai mare deoarece era in locul unde se sarutasera prima oara…

In acel moment inima, sufletul ei a fost sfasiat, deoarece ea ii daruise tot ce avea si in acel moment ii ramasese doar durerea. Isi daduse seama ca pierduse tot dar n-avea ce sa faca ca totul sa revina la normal, dar el avea sa revina si sa se impace din nou cu ea pentru a-i mai frange inima de cateva ori… ea se saturase, nu mai spera in nimic, prea multa durere, prea multa suferinta. Dar lacrimile ei au devenit si mai reci, au inceput sa curga din ce in ce mai des, erau lacrimi ce dureau mai tare decat o palma sau decat orice alt lucru rau. Oare de ce au ales sa se impace de atatea ori la cat au suferit?

… probabil ca din cauza dragostei. Si desi ea era cheia si el lacatul, la cat a suferit ea din cauza lui, oare asta era iubire?! Adevaratul copil era el si nu ea, deoarece nu stia sa daruiasca si sa pastreze ce avea; nu si-a dat seama cata iubire ii purta aceasta fata. Ei sunt doar doi copii aruncati in timp, ea fiind un copil maturizat prea devreme, iar el un copil in trup de adult si in spatele lor va ramane doar “scrum”, scrumul unei iubiri, unui vis prea frumos. Doar durerea a facut-o sa se trezeasca la realitate si sa vada cum cu fiecare lacrima varsata o intepa si mai tare.

Timpul a trecut iar el isi traieste viata pe undeva, iar ea nu mai este printre noi… la cateva zile dupa ce s-au despartit ultima oara s-a sinucis in locul unde sau cunoscut, in locul unde a primit primul sarut…

Advertisements

31, 01 , 2010 Posted by | Toate | Leave a comment

Povestea “ceaiului”

A fost odata… cam acum cateva zile bune in urma, o persoana care se uitara in buzunarele sale si nu mai reusise sa gaseasca decat vreo 2-3 lei, dar asta n-a fost suficient pentru ca sa sa-i dea un motiv intemeiat sa stea acasa; asa ca a incalecat pe un dor de duca[de parca era naluca] si plecara la drum… drumul era greu si anevoios, cu obstacole la fiecare 10 m[pentru cei care nu stiu “m” este unitatea de masura in sistemul international pentru metru ].

In cele din urma ca sa vedeti cum s-au petrecut lucrurile: ajunsese “eroul” nostru la locul cu pricina, unde a fost invitat[ca am uitat sa mentionez principalul motiv pentru care a iesit din casa] de catre niste tovarasi de pahar[nu in sensul la care se gandesc unii] cu care avea sa petreaca o zi foarte chinuitoare din toate punctele de vedere; bugetul infirm, stare de spririt cam proasta, fum mult de tigara[s-a lasat de fumat… cel putin pentru o vreme] sa nu mai vorbim despre raceala care-i era in suflet, dar nu numai acolo si cana de ceai care trebuia sa-l tina cat mai mult. Daca in basme Fat- Frumos crestea intr-o zi cati altii intr-un an, atunci sa se stie ca eroul nostru fara nume pierdea din viata intr-o ora cat altii intr-un an…

Dar apare si Ana Cosanzeana… persoana care avea sa-i aduca o mangaiere a sufletului, cu o vorba, mai cu alta si uite asa trecura vremea si eroul nostru plecara spre o noua sarcina. Ceea ce il astepta avea sa-i fie precum un pumnal rasucit in rana, deoarece se asezara la o masa unde toata lumea scotea fum pe nas de parca erau niste masini diabolice, iar tot fumul venea spre el asa ca a trebuit sa renunte la acea aventura si sa plece spre castelul sau, dupa 5-6 ore cat a stat cu o cana de ceai in fata[era un ceai fermecat, deoarece era din ultimii sai banuti].

Au trecut zile si nopti, iar “noi” vom continua in a povesti povestea ceaiului…

31, 01 , 2010 Posted by | Toate | Leave a comment

Eu sunt omuletul…

Acum 2 zile, pe la ora 4 AM ma cauta o prietena foarte buna si ma invita la niste clatite… La inceput n-am vrut sa accept, dar ma enervasem atat de tare ca mi s-a spart salteaua asa ca am hotarat ca e mai bine sa ma duc desi aveam de indurat un frig cumplit afara. Zis si facut, ca sa ajung la ea si dupa ce si-a terminat de spalat hainele[nu e nebuna… ca si eu am acelasi obicei pe la orele astea de noapte] se apuca de facut clatite[am uitat sa mentionez ca’s mort dupa clatite], ca apoi sa ma intrebe:”Bere?”, iar eu sa o refuz. Dupa o mica discutie cat am mancat si eu 3 clatite[aproape ca de obicei…], ne picara ochii in gura de somn, asa ca era timpul unui pui de somn,  ca-n patutul de acasa[mi-am invatat  lectia abia azi in legatura cu trezitul ei din somn]… Ma trezesc pe la 11 si ma apuc de invatat si trece timpul, dau sa o trezesc… nimic; asa c-am mai lasato sa doarma, si-a dormit  pana pe la vreo 15:30 cand ne-am apucat iara de depanat “povesti de adormit copii”.

Au mai trecut cateva ceasuri… povestea continua, la care urma sa apara prin vizita fostul ei prieten, asa ca era timpul sa se faca “frumoasa”[oarecum ii foarte frumoasa], la care un amic de-al ei ii transmite ca e gelos pe mine[LOL frate… imi este ca o sora asa ca n-ai de ce fi gelos] si dupa care urmeaza faza culminanta: apare tipul si cand o vede ii pica fata[cica om fi noi frati, dar stiam cu ce planuri venea el in vizita…] si ma vede, se ia naspa si cica pleaca… La care sor-mea era fericita ca l-a facut la psihic, dar n-a fost sa fie deoarece a stat la usa sa asculte cum radeam de faza anterioara, dupa care ii transmite toate cele “bune” si pleaca[ciudata faza… tu vii, ramai socat fara motiv si te prefaci ca pleci pentru a trage cu urechea la usa? asta-mi da de gandit]. Dupa care aflu ca din cauza mea a plecat, ca nu ma inghite; iete scart, mi se rupe mie undeva daca ma inghite el sau nu. Dar voi rade multa vreme de aceasta faza; la fel ca de aceia cand am stat vreo 5 ore intr-un bar cu o cana de ceai in fata[dar asta-i alta poveste]…

Sper sa nu mai vad o faza de genul asta prea curand…

c-am sa crap de ras atunci.

28, 01 , 2010 Posted by | Viata | Leave a comment

Amintiri…

Astazi m-am apucat ca de la prima ora sa citesc blogul unei colege de facultate/foste colege de clasa/prietene si am  descoperit un articol care chiar mi-a starnit curiozitatea: Am fost si noi odata, ca niciodata in clasa 12 B  la Liceul Teoretic “N. Iorga”… si de aici continua povestea cu articolul in cauza spre care voi pune doar un link: http://www.andreeam.net/2009/01/19/xii-b/ {sper ca nu se va supara Andreea…}

Au mai trecut 2 ani de atunci, multe s-au schimbat dar noi ramanen 12 B Reloaded[daca nu ma insel eu bine asta era una din vorbele lui Stefanut]… Sper ca va placut lectura despre un colectiv care s-a destramat in mare parte.

Au mai trecut ceva ani, si inca cateva primaveri, “noi” am imbatranit si nu vom termina niciodata de povestit…

27, 01 , 2010 Posted by | Viata | Leave a comment

Viata ii o …

Am intrat in ‘stresiune’, ca de cand am urcat la rangul de student n-am fost decat la primul examen in sesiune, restul au fost de stresiune… toate bune si frumoase[s-au cel putin as vrea eu… ], viata merge inainte ca si fumul de tigara (fie ea uda sau uscata) spre cer, dar nu asta are importanta, ci mai important este ca intr-o saptamana am reusit sa ma ranesc pe mine si de 3 ori mai mult pe cei din jurul meu care aveau incredere in mine…

Revenint la situatia actuala imi reprosez incontinuu ca sunt un idiot care n-ar spune NU la nici o tentatie si chestia asta trebuie sa se schimbe, incepand din acest moment… si cel mai rau imi pare ca am reusit sa pierd mai mult decat o iubita, sora sau altcineva, ci am pierdut o prietena de nepretuit, o ‘surioara’ mai mica[am avut-o si-am pierdut-o, desi sper sa nu, dar cred ca sper degeaba…].

Stresiunea incepe, eu incerc sa invat cate ceva, ba chiar incerc a  invata a ma lasa de unele obiceiuri proaste precum fumatul si as avea nevoie de ajutor, incerc a invata a fi nepasator si a nu mai iubi pentru ca iubirea doar raneste[acum tind sa-i dau dreptate persoanei care a spus urmatoarea afirmatie:”Viata ii prea scurta, asa ca nu iubi si plange ci doar fute si zambeste…”]; si cand te raneste atunci te apuci de niste tampenii de nu-i adevarat. Poate ar trebui sa devin nepasator si sa-mi bag picioarele in ea de viata, sau poate ar trebui doar sa-mi schimb atitudinea si sa incep a le da o lectie si celorlalti precum am primit si eu ieri.

Poate ca avea dreptate si Ana[fosta sau actuala mea prietena… nici eu nu mai stiu cum sta situatia], ca ar trebui sa incerc a fi mai simplu si sa nu mai fiu atat de complicat si sa spun lucrurilor mai pe fata, sa nu mai gandesc asa de mult. Ciudata e viata asta… asa ca ma simt precum un un rahat intr-o mare adunatura de persoane…

Ma scufund tot mai tare si trebuie sa invat a inota si din acest motiv trebuie sa mai renunt la unele responsabilitati. Asa ca Aerosmith mi se pare putin in momentul acesta… vreau ceva mai mult in afara de Dream on si Don’t want to miss a thing…

25, 01 , 2010 Posted by | Toate | 2 Comments