Two words…

Two words … nothing else

Povestea unor “copii”

Daca tot m-am apucat de povesti, atunci dragii “mosului” e timpul ca sa va mai spuna mosul o poveste… e vorba despre o poveste adevarata care s-a intamplat acum mult timp in urma si-am tinut-o in mine multa vreme, iar de n-ar fi fost atunci nici nu m-as mai chinui sa o povestesc.

Asa ca a fost odata un El si o Ea si o poveste fara sfarsit… cei 2 s-au intalnit intr-o vara, intr-un amurg de vara si era pentru prima data cand se vedeau. El vroia sa vorbeasca cu ea dar era prea timid asa ca a ales sa plece, dar a doua zi s-au intalnit din nou in acelasi loc[coincidenta], asa ca mai tarziu dorind sa fie cu ea a rugat pe cineva sa-l ajute; la cateva zile era impreuna cu ea… prima imbratisare… primul sarut, totul i se parea precum un vis din care nu vroia sa se trezeasca. Asta a fost doar la inceput, deoarece au inceput certurile, din cauza lui ca facea numai tampenii, precum cand era cu ea ii punea mana pe picioare prietenei ei si cand s-au despartit el a aruncat vina asupra ei.

Ea ajungand sa-l iubeasca a suferit foarte mult si cu cat treceau mai multe zile il iubea tot mai mult, iar durerea se cuibarea in sufletul si inima ei de copil inocent. Chipul ei micut si fraged care candva stralucea acum e inecat in lacrimile iubirii si niciodata n-a crezut ca va iubi atat de mult, acest “El” fiind prima ei dragoste; nu trecusera multe zile ca cei 2 s-au impacat, iar acum ea e din nou bucuroasa, plina de iluzii si credea ca niciodata nu se va mai desparti. Acum totul era frumos, era perfect, dar la un moment dat s-au despartit din nou si de data aceasta durerea avea sa fie si mai mare deoarece era in locul unde se sarutasera prima oara…

In acel moment inima, sufletul ei a fost sfasiat, deoarece ea ii daruise tot ce avea si in acel moment ii ramasese doar durerea. Isi daduse seama ca pierduse tot dar n-avea ce sa faca ca totul sa revina la normal, dar el avea sa revina si sa se impace din nou cu ea pentru a-i mai frange inima de cateva ori… ea se saturase, nu mai spera in nimic, prea multa durere, prea multa suferinta. Dar lacrimile ei au devenit si mai reci, au inceput sa curga din ce in ce mai des, erau lacrimi ce dureau mai tare decat o palma sau decat orice alt lucru rau. Oare de ce au ales sa se impace de atatea ori la cat au suferit?

… probabil ca din cauza dragostei. Si desi ea era cheia si el lacatul, la cat a suferit ea din cauza lui, oare asta era iubire?! Adevaratul copil era el si nu ea, deoarece nu stia sa daruiasca si sa pastreze ce avea; nu si-a dat seama cata iubire ii purta aceasta fata. Ei sunt doar doi copii aruncati in timp, ea fiind un copil maturizat prea devreme, iar el un copil in trup de adult si in spatele lor va ramane doar “scrum”, scrumul unei iubiri, unui vis prea frumos. Doar durerea a facut-o sa se trezeasca la realitate si sa vada cum cu fiecare lacrima varsata o intepa si mai tare.

Timpul a trecut iar el isi traieste viata pe undeva, iar ea nu mai este printre noi… la cateva zile dupa ce s-au despartit ultima oara s-a sinucis in locul unde sau cunoscut, in locul unde a primit primul sarut…

Advertisements

31, 01 , 2010 - Posted by | Toate

No comments yet.

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: