Two words…

Two words … nothing else

Vorbe fara rost – 20 feb

Dupa o perioada chiar si negrul devine alb, motiv pentru care nu ar mai trebui sa-mi bat capul cu toate aberatiile[vorbe fara rost] din jurul meu, ci sa incerc a le modela dupa propriul meu gust, chiar daca situatia are prea multa ‘zeama de lamaie’ o voi indulci cu niste zaharina. Totul dupa bunul gust…

A mai trecut o zi… situatia se schimba si viata merge inainte, cu bune, cu rele… ce mai conteaza, atat timp cat este cineva langa tine, care sa-ti fie alaturi la bine si la greu… care sa te sustina moral, sa te mangaie, sa te alinte, sa-ti spuna vorbe frumoase, sa faca in asa fel incat incat sa uiti de toate grijile si neajunsurile de care ai parte; si imi aduc aminte de o vorba :” sa ne inchidem intr-un turn de fildes …”, situatie careia i-am gasit si un raspuns: “cand?”. Uite asa mai trec 24 de ore… si vorba: “24 din 24”, ii fara rost, zadarnica… si niciodata n-as putea fi de acord cu ea… dar ce mai conteaza?

Astazi este 20 februarie… si pentru mine au mai ramas 1382400 secunde pana la un moment ce-l astept de foarte mult timp… pana atunci astept, sa vad ce va fi; nici eu nu sunt sigur, dar speranta moare ultima…

Sunt optimist

20, 02 , 2011 Posted by | Viata | 1 Comment

Vorbe fara rost – 19 feb

19 februarie, 2011 – o zi, dintr-un an, nimic altceva pentru marea parte, dar nu si pentru ceilalti… la mine a fost o zi de doi lei/bani, la fel ca si ultima saptamana, dar nu asta -i esentialul… daca ar fi sa pot alege din ultima saptamana ce m-a facut fericit ar fi 2 bucatele zile, una miercuri dimineata si cealalta vineri dimineata, ca-n rest parca mi se rupea cer’ul in cap; asta este, suntem persoane adulte si mergem inainte, dar cel putin unii dintre noi mai invata cate ceva din greselile facute si nu se comporta ca si cum nimic nu s-ar fi fost intamplat…

In fine… poveste lunga, detalii multe si timp putin, asa ca ma intreb oare ce trebuie sa mai fac astfel incat sa-mi mearga si mie bine? sa ma pun in genunchi in fata cuiva? sa-l rog frumos? nu inteleg… ii din ce in ce mai straniu; de parca totul se termina aici… nici gand: deoarece in tot acest timp te vor trada si prietenii/sau unii dintre ei.

Restul retetei pentru o saptamana de ‘nimic’ se completeaza cu un termen foarte popular in special mie in ultimul timp: paranoia… de unde si pana unde? don’t know. Reteta continua cu cedare psihica(… si inca cum), apoi fizica…

 

Si in sfarsit, nimic… nimic … nimic – totul ii o negatie

19, 02 , 2011 Posted by | Viata | Leave a comment

Vine o vreme…

Am ajuns si eu la concluzia ca vine o vreme cand totul se schimba… nu mai esti un copil, iar totul in jurul tau iti da impresia ca ai fi precum turnul din Pissa, putin inclinat, iar la cel mai mic cutremur poate cadea… asa-i si omul, nimic in plus sau in minus fata de situatia descrisa anterior. Totul ii straniu si ii trasat doar intr-o singura culoare: gri inchis, deoarece binele reprezentat de alb se stinge precum luminita unui licurici, iar negrul inainteaza cu niste pasi uriasi pentru a cuprinde spatiul lasat gol de moartea licuriciului; de fiecare data aceiasi poveste, aceiasi batalie dintre Ra si Apep, dar de data asta invinge Setesh,[cel mai egoist si barbar zeu al vechilor religii din Egipt – adesea cumparat si cu Ba’al], iar situatia asta incepe sa ma dispere…

Dintr-un motiv sau din altul, ignoram/alungam tot ce este mai ‘bun’ de langa noi, iar partea alba pierde puncte importante, pe cand griul devine si mai intunecat…Exista vreun motiv anume? De ce sa ignoram? De ce sa ranim pe cei apropiati? De ce sa tragem copertina asupra tuturor lucrurilor bune ce ni s-au intamplat in viata?

Raspunsul cica ii greu exprimat, dar exista, si provine din suma factorilor care ne asupresc: egoismul, trufia, ignoranta, nepasarea, fobia, s.a. sau pur si simplu din cauza unei minciuni care este capabila sa intoarca lucrurile spre un alt traseu. Oarecum ranile se adancesc cu fiecare minut trecut, totul se scufunda, dar pana cand? Nu conteaza, deoarece timpul nu-i important, dar viata este… Vine o vreme, cand totul se schimba, dar oare sunt pregatit de acea schimbare?!? Vine o vreme, cand va trebui sa las ‘totul’ in urma[trecutul nu-i important ci doar prezentul si viitorul, pentru ca de cele mai multe ori o persoana nu poate trai pe seama trecutului, pe seama amintirilor[dar exista si exceptii 🙂 ], care vor fi o piedica tot timpul…], si sa o i-au de la capat, din nou…

 

S-a mai terminat o zi… este de domeniul trecutului… nu mai are importanta…

02, 02 , 2011 Posted by | Viata | 2 Comments